Șapte din zece paturi din spitalele clujene sunt ocupate: Specialitățile de urgență sunt aproape pline, în timp ce alte secții funcționează sub capacitate!

La prima vedere, faptul că spitalele din județul Cluj au un grad mediu de ocupare de aproximativ 70% poate crea impresia că infrastructura medicală este supradimensionată pentru nevoile actuale. În realitate, cifrele ascund o situație mult mai complexă.

Clujul este unul dintre cele mai importante centre medicale din România, cu spitale universitare care tratează nu doar pacienți din județ, ci și cazuri complexe din întreaga Transilvanie și din alte regiuni ale țării. Tocmai de aceea, media de ocupare nu reflectă fidel presiunea existentă asupra sistemului sanitar. În timp ce anumite spitale și specialități funcționează permanent la limita capacității, altele au un număr mai redus de internări, ca urmare a schimbării modului în care este furnizat actul medical.

În ultimii ani, durata spitalizării s-a redus, numeroase intervenții și investigații fiind realizate în regim ambulatoriu sau de spitalizare de zi. Astfel, indicatorul privind gradul de ocupare a paturilor trebuie interpretat în contextul reorganizării sistemului medical și al nevoilor diferite ale fiecărei specialități.

Datele oficiale confirmă tendința

Potrivit datelor publicate de CNAS, valabile la 31 decembrie 2025, județul Cluj se numără printre cele cu un grad relativ scăzut de ocupare a paturilor de spital, alături de Caraș-Severin, Hunedoara, Alba și Satu Mare.

Harta oficială a CNAS plasează aceste județe în categoria cu ocupare redusă, iar la nivelul întregii țări niciun județ nu atingea gradul considerat optim de ocupare.

Specialiștii arată că această situație este influențată de mai mulți factori, printre care reorganizarea sistemului sanitar după pandemie, dezvoltarea serviciilor medicale în regim ambulatoriu și reducerea duratei medii de spitalizare.

Diferențe mari între spitalele din Cluj

La nivelul județului, gradul de ocupare diferă considerabil de la o unitate medicală la alta.

Cel mai mare spital din Cluj, Spitalul Clinic Județean de Urgență, care dispune de 1.642 de paturi, funcționează cu un grad de ocupare de 57%.

În schimb, alte spitale sunt aproape de capacitatea maximă.

Institutul Inimii de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Dr. Nicolae Stăncioiu” înregistrează un grad de ocupare de 100%, cele 197 de paturi fiind ocupate permanent.

De asemenea, Spitalul de Boli Psihice Cronice Borșa funcționează cu un grad de ocupare de 98%, iar Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor” ajunge la 86%.

Mai multe spitale funcționează sub 60% din capacitate

La polul opus se află unități medicale în care gradul de ocupare este semnificativ mai redus.

În municipiul Cluj-Napoca, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii înregistrează un grad de ocupare de aproximativ 59%.

Procente similare sunt raportate și în spitalele din Turda, Dej, Huedin, Câmpia Turzii, Gherla sau în alte unități medicale din județ.

De ce există această diferență

Diferențele dintre spitale arată că problema nu este lipsa pacienților, ci modul în care este distribuită cererea pentru diferitele specialități medicale.

Specialități precum cardiologia de urgență, gastroenterologia sau psihiatria cronică sunt permanent solicitate, ceea ce explică gradul foarte ridicat de ocupare din institutele de profil.

În schimb, secțiile de specialități generale sau cele care tratează afecțiuni ce pot fi rezolvate și în regim ambulatoriu au un număr mai redus de internări, iar o parte dintre paturi rămân neocupate.

Clujul are nevoie de o reorganizare inteligentă, nu de mai multe paturi

Datele arată că sistemul medical clujean nu se confruntă cu o lipsă generală de pacienți, ci cu o distribuire inegală a acestora între specialități și unități medicale. În timp ce institutele care tratează afecțiuni cardiovasculare, digestive sau psihiatrice funcționează aproape la capacitate maximă, alte spitale și secții au un grad de ocupare mult mai redus.

Pentru un centru universitar și medical de talia Clujului, provocarea următorilor ani nu va fi creșterea numărului de paturi, ci adaptarea infrastructurii și a finanțării la nevoile reale ale populației. Dezvoltarea medicinei ambulatorii, extinderea spitalizării de zi și concentrarea investițiilor în specialitățile cu cea mai mare presiune ar putea conduce la o utilizare mai eficientă a resurselor și la servicii medicale de o calitate și mai ridicată. În acest context, gradul mediu de ocupare de 70% nu trebuie privit ca un semn al lipsei de activitate, ci ca un indicator al transformărilor prin care trece sistemul sanitar și al necesității unei planificări adaptate realităților medicale actuale.

Loading

Separator image Posted in Știri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *