Dincolo de biroul decanului Șoimița Suciu: serenade, schi și un concert David Gilmour la Roma

Zilele unui decan sunt pline și nu seamănă una cu alta, spune Prof. Dr. Șoimița Suciu. În ultima parte a podcastului, invitata vorbește despre ritmul de lucru, despre emoția serenadelor și despre ce o încarcă în afara facultății.

O zi într-o viață de decan

Ziua nu începe mereu la ora 8:00. Când are curs la 8, începe mult mai devreme. Partea plăcută a funcției înseamnă să se gândească la metode noi și la organizarea procesului educațional. Partea mai puțin plăcută înseamnă formulare de semnat și cereri: „Sunt atribuțiile de decan, ca să spun așa, unele mai plăcute, cum ar fi să ne gândim cum să vă pregătim mai bine, ce metode noi am putea introduce, cum să organizăm procesul educațional. Mai puțin plăcut înseamnă formulare de semnat, cereri și așa mai departe. Sunt zile pline.”

Printre ședințele fixe se numără consiliul facultății, întâlnirile cu prodecanii și consiliul de administrație. La disciplina de fiziologie mai ajunge rar, în principal când își ține cursurile, la care nu s-a gândit niciodată să renunțe. Ce apreciază cel mai mult: „Nicio zi nu-i ca cealaltă. Este foarte puțină monotonie.”

Serenadele, o emoție care se repetă an de an

Tradiția serenadelor are la UMF Cluj peste 50 de ani. Ai crede că profesorii se obișnuiesc cu ea, dar decanul spune contrariul: „An de an este un moment de extraordinară emoție.” Studenții sunt la capătul unui drum și, în același timp, la începutul altuia: „Sunteți voi, studenții, atât de tineri, sunteți entuziaști, sunteți la capătul unui drum, ați trecut prin facultate, plecați, sunteți la începutul unui drum, vă așteaptă atâtea lucruri frumoase. Textele pe care le auzim în fiecare an, să știți că suntem curioși să vedem ce se va regăsi în ele.”

Cadrele didactice ascultă cu interes textele, curioase să afle ce discipline și amintiri vor fi pomenite, și se simt onorate când sunt menționate. Din biroul ei de pe strada Marinescu nr. 23, decanul aude în fiecare primăvară repetițiile din curte. Spune că nu cunoaște niciun cadru didactic pe care serenadele să nu-l emoționeze.

Tot atunci vine și bilanțul: profesorii se întreabă dacă au făcut destul pentru generația care pleacă. Energia vine din reușitele foștilor studenți – rezultatele de la rezidențiat, mesajele de la alumni și mulțumirile pentru parcursul lor educațional.

Cărți, schi și Pink Floyd

Recunoaște că nu are niciodată destul timp pentru hobby-uri. Cea mai veche pasiune este lectura, care spune că a format-o: „Mă întreb, oare cineva care nu citește, la ce se gândește seara când se așază în pat? Lectura îți oferă foarte multe momente de satisfacție. Se spunea la un moment dat că trăiești atâtea vieți câte cărți ai citit. Trebuie să recunosc că uneori mă scufund atât de tare în lectura pe care o fac, încât atunci când închid cartea îmi vine greu să mă reintegrez în mediu.”

Iubitoare a iernii, încă schiază și a patinat multă vreme. Ascultă operă și și-a propus să revină la concertele săptămânale de la Filarmonica din Cluj. În toamna dinaintea înregistrării, a fost cu soțul ei la Roma, la concertul lui David Gilmour, chitaristul Pink Floyd – o trupă pe care spune că a „adoptat-o” de la soțul ei.

Familia și prietenii rămân pe primul loc. Episodul se încheie cu un mesaj pentru studenți: „Sunt interesată de studenții noștri și ca persoane, nu numai ca studenți (…) Mi-aș dori și eu să cunosc mai bine care vă sunt visele și care vă sunt aspirațiile și cum putem comunica mai bine cu dumneavoastră. Poate că o vom putea face în viitor mai bine.” arată prof. univ. dr. Șoimița Suciu.

Loading

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *