Profesorul Dan Eniu, despre problemele spitalelor de stat: „Unii medici sunt prea solicitați”. Ce spune despre salarii și sistemul privat

Profesorul clujean Dan Eniu, cunoscut chirurg oncolog, atrage atenția asupra problemelor de organizare și eficiență din spitalele publice din România. Medicul consideră că aplicarea unor principii de management utilizate în sistemul privat ar putea îmbunătăți activitatea unităților sanitare de stat, în special în privința evaluării performanței, distribuirii volumului de muncă și utilizării resurselor financiare. Declarațiile au fost făcute în podcastul „Lebăda Neagră”, realizat de jurnalistul Romeo Couți.

Profesorul Dan Eniu consideră că una dintre diferențele importante dintre sistemul public și cel privat este modul în care sunt administrate resursele. În opinia sa, spitalele de stat ar putea funcționa mai bine dacă ar adopta mecanisme de organizare care urmăresc eficiența și corelarea cheltuielilor cu activitatea desfășurată: „Pentru că dacă același model de management care este în privat și care se arată că dă roade, pentru că este bazat pe eficiență, nu poate un privat să arunce numai cu banii așa, trebuie să… Fie o balanță între să fie eficient și dacă asta s-ar aplica în spitalul de stat, sunt convins că treaba ar merge mai bine”, a declarat profesorul Dan Eniu.

Medicul nu pune în discuție doar nivelul finanțării, ci și modul în care banii sunt transformați în servicii medicale. În această perspectivă, un management eficient ar trebui să urmărească atât utilizarea responsabilă a fondurilor, cât și organizarea activității în beneficiul pacienților.

Medici suprasolicitați și angajați cu un volum redus de muncă

Una dintre cele mai sensibile probleme semnalate de chirurgul clujean privește diferențele de activitate dintre angajații spitalelor publice. Profesorul susține că există situații în care unii medici sunt suprasolicitați, în timp ce alții desfășoară un volum mult mai redus de muncă, fără ca aceste diferențe să se reflecte suficient în evaluarea profesională: „Nu există niște indicatori de eficiență, sunt exemple de medici care fac foarte puțin în cursul unei zile sau în cursul unei luni, de exemplu, în timp ce alții sunt sub… prea solicitați în diverse domenii, la fel pentru cadre medii, pentru personal, în schimb salarii foarte mari, salarii care sunt subvenționate. În privat nu se pot susține asemenea salarii pentru că ele sunt bazate pe performanță.”

Afirmațiile readuc în discuție o problemă mai amplă a sistemului sanitar: necesitatea unor criterii de evaluare care să țină cont nu doar de volumul activității, ci și de complexitatea cazurilor, calitatea îngrijirii și rezultatele medicale.

Finanțarea serviciilor medicale și dreptul pacientului de a alege

Dan Eniu a abordat și relația dintre spitalele publice și cele private, susținând ideea unei competiții mai echilibrate între cele două sisteme.

Profesorul a prezentat un scenariu ipotetic în care o intervenție chirurgicală ar beneficia de aceeași sumă decontată din asigurările de sănătate, indiferent dacă pacientul alege un spital public sau unul privat. Dacă tariful unității private ar fi mai mare, pacientul ar putea achita diferența.

Exemplul a fost unul explicativ, fără a reprezenta o propunere de tarif concret pentru o anumită operație. În opinia medicului, un asemenea mecanism ar putea încuraja concurența în privința condițiilor de spitalizare, timpilor de așteptare și calității serviciilor.

O astfel de reformă ar necesita însă reguli clare privind accesul egal la tratament, transparența costurilor și protejarea pacienților care nu își permit contribuții suplimentare.

Profesorul clujean a vorbit și despre propria experiență profesională, explicând că lucrează atât în sistemul public, cât și în cel privat. El susține că a încercat să păstreze o delimitare între cele două activități, pentru a evita situațiile în care pacienții consultați la stat ar putea fi direcționați către servicii private: „De acolo am pornit și am amplificat, dar am încercat în permanență să nu le combin. Să nu le combin, adică și să nu creez o concurență incorrectă, adică îmi văd pacientul, nu știu, la stat, de exemplu, și îi propun să se opereze la privat pentru avantaje.”

Întrebat dacă a procedat astfel, medicul a răspuns: „Nu, am încercat să nu fac lucrul ăsta. Sunt pacienți care au optat ei.”

Declarațiile ating una dintre controversele recurente ale sistemului sanitar românesc: posibilitatea ca un medic să activeze simultan în ambele sectoare, fără să apară conflicte de interese sau situații în care pacienții să fie dezavantajați.

Managementul spitalelor, o problemă mai veche a sistemului sanitar

Discuția despre eficiența spitalelor publice nu este nouă. Legislația sanitară prevede contracte de management și indicatori de performanță pentru conducerea unităților medicale, însă existența acestor instrumente nu garantează automat o evaluare eficientă a activității.

Problema a fost semnalată și de specialiști în management sanitar, care au atras atenția asupra pregătirii managerilor, continuității conducerii și necesității unor criterii relevante de evaluare.

În același timp, aplicarea unui model inspirat din sectorul privat trebuie să țină cont de obligațiile suplimentare ale spitalelor publice, care tratează inclusiv urgențe, pacienți cu afecțiuni complexe și persoane fără posibilitatea de a suporta costuri suplimentare.

Declarațiile profesorului Dan Eniu deschid o dezbatere importantă despre viitorul spitalelor din România. Dincolo de opoziția dintre stat și privat, întrebarea esențială este cum poate fi construit un sistem în care resursele să fie utilizate eficient, munca personalului medical să fie evaluată corect, iar pacientul să beneficieze de tratament de calitate, indiferent de unitatea sanitară pe care o alege.

Loading

Separator image Posted in Medici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *