Prof. Dr. Șoimița Suciu nu a pornit spre medicină cu un plan trasat de acasă. În familia ei nu existase niciun medic, iar facultatea părea un vis îndepărtat. Patru decenii mai târziu, conduce Facultatea de Medicină a UMF „Iuliu Hațieganu”
O alegere cântărită în ultimii ani de liceu
Șoimița Suciu a terminat liceul în 1982, la un profil de matematică-fizică din Cluj. Pe atunci, opțiunile de studiu și de carieră erau mult mai puține decât astăzi. Decizia s-a conturat treptat, din discuțiile cu prietenii medici ai familiei, care i-au arătat ce înseamnă de fapt această meserie: „Vremea când mi-am încheiat studiile liceale, și asta era în 1982, nu erau atât de multe opțiuni de studiu universitar și de carieră așa cum aveți astăzi. Nu mi-am pus la început problema pentru medicină. Familia mea n-a avut până la mine niciun medic și părea așa un vis oarecum îndepărtat.” a povestit în podcastul MedVoice.
Admiterea a fost grea, cu o concurență foarte mare. La proba de fizică au apărut întrebări din afara programei, iar pregătirea de la liceu a făcut diferența. A obținut note mai mari decât se aștepta și nu și-a regretat niciodată alegerea. Despre meseria de medic spune: „Nu știu dacă profesia e termenul cel mai potrivit, e mult mai mult decât o profesie. Până la urmă, cred că este și o vocație.”
Profesorii care au rămas reper
Decanul vorbește cu căldură despre dascălii din studenție. La fiziologie își amintește de profesorul Anghel, ale cărui gesturi de la curs îi readuc în minte explicațiile și azi, și de profesorul Dorofteiu, care își presura cursurile cu povești și era decan când ea a absolvit, în 1988. Menționează și ținuta academică a doamnei profesor Vancea și logica clinică a profesorului Roman Vlaicu, de la medicină internă: „Îmi amintesc cu plăcere de domnul profesor Dorofteiu, un cadru didactic extraordinar, nu numai prin cursurile pe care le făcea și pe care știa să le presare cu povești, cu mici istorioare, unele foarte interesante, altele foarte hazlii. Și asta făcea parte din meseria de dascăl.”
Concluzia ei e valabilă dincolo de medicină: „Indiferent de profesie, indiferent de vârstă, avem nevoie de modele și avem nevoie de repere.”
Unsprezece ani în laborator
După absolvire au urmat doi ani de stagiatură și apoi cercetare la Institutul Oncologic din Cluj, în laboratorul de markeri tumorali. Specialitatea ei este medicina de laborator. Acolo a lucrat alături de chimiști de la care spune că a învățat rigoarea, precizia și corectitudinea, printre care Ion Dan Postescu.
Anii de după Revoluție au adus multe transformări, dar puține resurse pentru cercetare. În paralel, preda deja ca asociat la disciplina de fiziologie. În 1999 a dat concurs pentru un post la fiziologie, disciplină condusă atunci de profesorul Adrian Olteanu, și de acolo a urcat toate treptele carierei didactice.
Drumul spre decanat
Punctul de cotitură a venit odată cu primele evaluări ale calității în universități. Prof. Dr. Anca Buzoianu, decan la acea vreme și astăzi rector, i-a propus să urmeze un curs de evaluator intern al calității. A făcut parte din echipa care a redactat rapoartele de autoevaluare, iar în 2011 a devenit prodecan. Din 2020 este decanul facultății: „N-aș putea spune că această poziție este una pe care mi-am imaginat-o vreodată. Chiar și acum am momente în care mă întreb cum s-a întâmplat că am ajuns aici, pentru că este o poziție extraordinar de onorantă, ținând cont de istoria facultății noastre, și pe de altă parte implică foarte multă responsabilitate.”
A acceptat fiecare funcție cu rezerve: „Niciodată n-am privit aceste poziții ca privilegii, ci ca poziții care de fapt te obligă foarte mult.” Și insistă că rezultatele nu îi aparțin doar ei: „Nici ca prodecan și nici ca decan nu funcționezi singur, funcționezi într-o echipă.”
Sănătate Info este o platformă online apărută din Cluj-Napoca care își propune să prezinte idei și informații sănătoase din și despre medicină.