Nu avea niciun medic în familie, dar a ajuns decan la Cluj! Povestea lui Cristian Dinu și a mentorilor care i-au schimbat viața

A ales medicina dentară pentru că își dorea independență și a ajuns să conducă o facultate. Povestea decanului Facultății de Medicină Dentară din Cluj, spusă în podcastul MedVoice, e una despre oameni care îți schimbă direcția.

O profesoară de chimie și o decizie „netestată”

Cristian Dinu a crescut lângă granița de vest a țării și a început liceul la un profil umanist, filologie-istorie. După 1990, Liceul „Mihai Eminescu” a devenit teoretic, iar elevul a trecut spre fizică și chimie.

Decisivă a fost profesoara de chimie, Rodica Iovan, alături de care a ajuns la olimpiadele naționale. Vorbind despre ea în podcast, mărturisește: „îmi tremură vocea când îi spun numele”. Ea i-a sugerat medicina.

Nu avea niciun medic în familie și nu făcuse practică în spitale. A fost, cum spune chiar el, „o pasiune gândită, nu și verificată”.

De ce stomatologie

La acea vreme, stomatologia îi părea profesia ideală pentru o personalitate independentă: un cabinet, un unit dentar, cinci-șase ore de lucru pe zi. Nu voia să intre într-un sistem „complicat, piramidal”. Apoi adaugă, zâmbind: „Dar viața și-a luat revanșa.”

În 1994, admiterea la Medicină Dentară în Cluj era mai dificilă decât la Medicină Generală. Pentru 50 de locuri s-au înscris aproape 380 de candidați, deci circa opt pe un loc. Examenul dura trei zile, câte trei ore: fizică, chimie și biologie.

Studentul care lucra și vara

Primul an a fost dur: volumul de informație din prima sesiune era de câteva ori mai mare decât cel de la admitere. Motivația reală a venit după disciplinele fundamentale, odată cu intrarea în profesie. La dentară, actul medical avea un rezultat „imediat palpabil, vizibil”.

Avea mulți pacienți încă din facultate: colegi de cămin și prieteni din oraș. Verile și le petrecea în cabinetul unui medic din Oradea, cu excepția câtorva săptămâni de vacanță.

Mentorii care l-au „trecut peste gard”

În anul al IV-lea începuse să simtă că stomatologia clasică nu-i va ajunge. Cadrele didactice de la Chirurgie Maxilo-Facială i-au arătat „o altă față a profesiei”: profesorii Băciuț și Rotaru, iar în anul al VI-lea, doamna profesor Băciuț.

Doamna profesor l-a preluat pentru lucrarea de licență, după decesul primului său coordonator. I-a dat încredere și perspective noi. Mai târziu, profesorul Băciuț avea să devină mentorul său profesional.

Azi, de cealaltă parte a catedrei, își amintește asta. Chiar și când un student pare insistent sau vine într-un moment nepotrivit, încearcă să-i răspundă. Un gest sau un răspuns poate influența deciziile viitoare ale celui tânăr.

Două locuri la rezidențiat

Anul de stagiatură l-a făcut în chirurgie, iar în clinică era tratat ca un rezident. A fost, de fapt, verificarea deciziei. La rezidențiatul din noiembrie existau doar două locuri de Chirurgie Maxilo-Facială la Cluj.

Nu crede în pregătirea îndelungată pentru un concurs: forma maximă trebuie să coincidă cu ziua examenului. Așa că a învățat intens trei luni, din august până în octombrie.

Exista și o alternativă. Regretatul decan, profesorul Alin Șerbănescu, îi propunea Ortodonția și un post de preparator. Dar când a ajuns la pupitrul comisiei, a spus „Chirurgie maxilo-facială, Cluj”. De acolo, spune el, lucrurile au mers într-un singur sens.

Loading

Separator image Posted in Medici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *