Într-o profesie în care performanța se măsoară în vieți salvate, decizii luate sub presiune și ani întregi de pregătire, profesorul George-Călin Dindelegan și-a construit cariera pe mai multe fronturi: în sala de operație, la patul pacientului, în amfiteatrul universitar și în cercetarea medicală. Medic primar chirurg la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, profesor universitar și șef al Disciplinei Chirurgie I de la UMF „Iuliu Hațieganu”, Dindelegan aparține unei școli chirurgicale clujene cu o istorie de peste un secol. Dar există și o altă dimensiune a profilului său: disponibilitatea de a vorbi public atunci când a considerat că sistemul medical nu mai răspunde nevoilor pacientului și ale medicilor. Scrisoarea deschisă adresată Ministerului Sănătății în contextul tragediei de la Colectiv l-a transformat, cu ani în urmă, într-una dintre vocile care au scos nemulțumirile din interiorul spitalelor în spațiul public. Astăzi, după decenii de chirurgie și activitate universitară, ideea pe care a apărat-o atunci rămâne actuală: medicina performantă nu poate fi construită numai prin profesionalismul medicilor, dacă infrastructura și organizarea sistemului nu evoluează odată cu ei.
George Dindelegan nu a ajuns întâmplător în chirurgie. Medicina exista deja în familie, iar modelul cel mai apropiat a fost chiar tatăl său, chirurgul Dorel Dindelegan din Zalău. George Dindelegan avea să povestească ulterior că, încă de când a intrat la Medicină, pentru el direcția era clară. Nu a perceput tradiția familiei ca pe o obligație, ci ca pe o apropiere firească de o profesie care îl atrăgea prin combinația dintre gândire și acțiune. „Era evident pentru mine că voi face chirurgie de când am intrat la Medicină. Asta am făcut, asta mi-a plăcut și am studiat-o cel mai mult în perioada cât am fost student”, explica el într-un interviu acordat Cluj24. Chirurgia îl atrăgea tocmai pentru că nu se reduce la dexteritatea mâinilor: diagnosticul, discuția cu pacientul, interpretarea analizelor și stabilirea indicației operatorii preced gestul chirurgical propriu-zis.
Chirurgia, între minte și mâini. „Satisfacția că reușești să faci bine este extraordinară”
Filosofia profesională a profesorului Dindelegan poate fi înțeleasă din modul în care vorbește despre chirurgie. Într-un amplu portret publicat de Ziar de Cluj, medicul explica studenților că frumusețea specialității vine tocmai din întâlnirea medicinei „intelectuale” cu intervenția efectivă asupra bolii. Chirurgul trebuie să gândească, să consulte, să înțeleagă pacientul și să decidă, dar apoi trebuie să transforme decizia medicală într-un gest concret. „Este frumoasă pentru că îmbină partea de medicină clasică, de medicină, ca să spun așa, intelectuală, unde trebuie să gândești, să discuți cu pacientul, să-l consulți, să-l înțelegi, să vezi ce probleme are, cu partea de manualitate. Adică, să faci cu mâna ta ceva pentru acel pacient”, explica George Dindelegan. Iar satisfacția acestei profesii, adăuga el, vine din posibilitatea de a vedea efectul direct al intervenției: „Satisfacția că reușești să faci bine prin ceea ce faci tu atât cu capul, cât și cu mâna este extraordinară.”
Această perspectivă este confirmată și de o formulare pe care chirurgul a folosit-o într-un alt interviu pentru a demonta imaginea simplificată potrivit căreia chirurgia ar fi, înainte de toate, o demonstrație de îndemânare. În evaluarea sa, succesul unei operații depinde doar în proporție de aproximativ 25% de abilitățile manuale, restul fiind reprezentat de competențele intelectuale necesare diagnosticului, deciziei și desfășurării intervenției. Experiența nu elimină nici emoția. George Dindelegan recunoștea că stresul există inclusiv în cazul chirurgilor cu experiență, pentru că responsabilitatea față de pacient nu dispare odată cu acumularea anilor de practică.
Formarea sa a început într-o școală chirurgicală clujeană puternică. Ca student, a participat la cercul științific coordonat de profesorul Kaufmann și de chirurgul Cătălin Ciuce, pe atunci tânăr asistent. Acolo a descoperit nu numai partea teoretică a specialității, ci și disciplina prezentării cazurilor și cercetarea experimentală. Mai târziu, spre sfârșitul facultății, a ajuns pentru un stagiu de opt săptămâni la Universitatea Cambridge. Experiența britanică i-a rămas în memorie nu pentru că studenții de acolo i s-ar fi părut neapărat mai inteligenți decât cei români, ci pentru intensitatea cu care își foloseau timpul pentru pregătire. „De dimineața până seara ei erau în spital sau la bibliotecă, foarte dornici să învețe. Știau în permanență că sunt în concurență unul cu celălalt”, își amintea profesorul. Pregătirea internațională a continuat ulterior la Universitatea din Göteborg, în Suedia, unde a desfășurat cercetare experimentală care avea să stea la baza lucrării sale de doctorat.
Astăzi conduce disciplina celei mai vechi clinici chirurgicale din Cluj
Poate cea mai puternică imagine a continuității profesionale este poziția pe care George Dindelegan o ocupă astăzi în medicina clujeană. UMF „Iuliu Hațieganu” îl prezintă oficial drept profesor universitar, doctor în științe medicale și șef al Disciplinei Chirurgie I. Clinica Chirurgie I este cea mai veche clinică chirurgicală din Cluj, funcționând neîntrerupt de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Clădirea sa a fost construită între 1887 și 1889, iar după 1919 clinica a fost condusă de Iacob Iacobovici, considerat întemeietorul școlii românești de chirurgie din Transilvania. George Dindelegan conduce astfel astăzi o disciplină universitară care poartă în spate mai bine de un secol de tradiție chirurgicală.
În paralel, Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca îl listează în echipa Chirurgiei Generale I ca medic primar și profesor. Activitatea clinică a secției include atât pacienți cu afecțiuni oncologice și benigne, cât și cazuri chirurgicale rezultate din accidente și politraumatisme. Profilul profesional al lui Dindelegan este însă mult mai larg: UMF menționează între domeniile sale de interes chirurgia sânului, chirurgia colorectală, chirurgia endocrină și educația medicală, iar în cercetare – microchirurgia, biomaterialele și biotehnologiile, oncologia și chirurgia experimentală.
Activitatea științifică nu reprezintă o anexă a muncii sale clinice. Baza ScienceDirect îl asociază cu publicații în reviste din domenii precum oncologia chirurgicală, cercetarea chirurgicală, biomaterialele și medicina oncologică. În 2025, de exemplu, figura între autorii unei cercetări privind utilizarea analizei serice SERS pentru evaluarea răspunsului pacienților cu adenocarcinom rectal la radiochimioterapia preoperatorie. O altă lucrare recentă îl include între autorii unui studiu referitor la relația dintre polimorfisme ale genelor implicate în repararea ADN-ului și subtipurile histopatologice ale cancerului mamar.
Chirurgia sânului, unul dintre domeniile în care și-a construit experiența
Deși chirurgia generală presupune abordarea unui spectru foarte larg de patologii, George Dindelegan vorbea încă din urmă cu mai mulți ani despre chirurgia sânului ca despre domeniul în care acumulase cea mai mare experiență. În acest caz, viziunea sa asupra chirurgiei nu este aceea a medicului care lucrează izolat, ci a unei echipe multidisciplinare. Radiologi, imagiști, oncologi, radioterapeuți, chirurgi plasticieni, specialiști în medicină nucleară și anatomopatologi trebuie să lucreze împreună pentru aceeași pacientă.
„Fiecare chirurg are însă un domeniu în care are experiență mai mare. La mine e vorba de operații pe sân, atât pentru boli benigne, cât și pentru cancere”, explica el. Obiectivul echipei, continua profesorul, este utilizarea unor soluții moderne, de la tehnici de localizare și ganglion santinelă până la chirurgia oncoplastică, astfel încât pacientele să treacă mai ușor prin boală.
Dincolo de tehnică apare însă constant pacientul. Una dintre mărturiile care definesc poate cel mai bine concepția lui Dindelegan despre medicină este aceea că medicul nu închide pur și simplu ușa spitalului la sfârșitul programului și își abandonează mental cazurile până a doua zi. Profesorul povestea că le oferă familiilor posibilitatea de a-l contacta și că un caz dificil îl urmărește și după plecarea din clinică. Își amintea o replică a unui coleg mai în vârstă care îi spusese, întrebat fiind cum se simte: „Așa mă simt cum îmi merg pacienții.” Pentru Dindelegan, formula surprindea exact realitatea meseriei. „Dacă pacienții merg bine, sunt bine și eu. Dacă ai, în schimb, un caz cu probleme, ești îngândurat; degeaba pleci de la spital, nu uiți, nu uiți nici la masa cu familia.”
Profesorul care nu vrea studenți care doar „așteaptă să fie învățați”
A doua mare componentă a carierei sale este școala. George Dindelegan lucrează cu studenții de decenii și privește formarea viitorilor medici cu aceeași exigență pe care o aplică propriei profesii. Comparația cu Cambridge i-a oferit, de altfel, una dintre concluziile pe care le-a repetat în timp: studentul nu trebuie să considere că educația medicală este ceva ce primește pasiv de la profesor. Trebuie să caute pacientul, cazul, explicația și oportunitatea de a învăța.
În același timp, profesorul nu transferă întreaga responsabilitate asupra tinerilor. Una dintre observațiile sale cele mai interesante este autocritica adresată chiar corpului universitar. Dindelegan remarcase diferența dintre entuziasmul studenților din primul an și atitudinea unora dintre ei câțiva ani mai târziu și refuza să considere că vina aparține exclusiv generațiilor tinere. „În anul întâi sunt foarte entuziaști, vor să schimbe lumea, au idei extraordinar de bune […] În anul patru deja nu mai sunt atât de entuziaști mulți dintre ei”, observa el, pentru ca apoi să tragă o concluzie incomodă pentru profesori: „Problema este la noi, aceia care îi învățăm. Noi nu reușim să profităm de entuziasmul pe care-l au.”
Această componentă academică este vizibilă și astăzi. UMF Cluj îl prezintă drept șef al Disciplinei Chirurgie I, iar universitatea îl indică și drept conducător de doctorat; în iunie 2026, de exemplu, a coordonat o teză doctorală dedicată biomarkerilor serici și micromediului tumoral în cancerul colorectal.
Momentul în care a decis să nu mai accepte „șușotelile” din spitale
Există însă un episod care a făcut ca numele chirurgului să depășească granițele comunității medicale clujene. După tragedia din Colectiv, George Dindelegan a transmis o scrisoare deschisă Ministerului Sănătății. Ziar de Cluj avea să îl descrie ulterior drept medicul care a dat voce unor nemulțumiri despre care se vorbea în interiorul sistemului, dar care ajungeau prea rar în spațiul public.
Pentru Dindelegan, scrisoarea nu fusese rezultatul unei strategii de imagine. El o descria drept punctul în care nemulțumirea acumulată față de blocajele sistemului și emoția produsă de Colectiv l-au determinat să vorbească. „A fost un moment în care am considerat că am ceva de spus. Un moment în care poate m-am «săturat» să comentăm pe la spate, să fim nemulțumiți și să nu facem nimic”, explica chirurgul.
Mesajul său făcea o distincție importantă între competența medicilor și capacitatea instituțională a sistemului. Dindelegan susținea că chirurgii plasticieni și anesteziștii români au pregătirea necesară pentru tratarea marilor arși, însă contesta afirmațiile potrivit cărora infrastructura existentă ar fi putut absorbi simultan un număr foarte mare de asemenea pacienți. „Medicii, chirurgii plasticieni și anesteziștii din București știu să trateze arsuri și știu cum să le trateze foarte bine”, afirma el, criticând însă prezentarea capacității sistemului într-o formă pe care o considera nerealistă.
Aici se află probabil una dintre trăsăturile cele mai puternice ale profilului său public: apărarea performanței profesionale a medicului, concomitent cu refuzul de a confunda competența oamenilor cu performanța întregului sistem.
Un chirurg care cerea modernizare înainte ca „modernizarea” să devină cuvântul obligatoriu din proiectele medicale
Critica lui George Dindelegan nu se oprea la criza provocată de Colectiv. Chirurgul vorbea despre birocrație, despre decizii administrative luate fără suficientă înțelegere a realității medicale și despre riscul ca centre universitare puternice să piardă teren. Pentru un medic format la Cluj, Cambridge și Göteborg și implicat simultan în chirurgie, cercetare și educație, stagnarea era greu de acceptat.
„Mereu au fost lipsuri sau probleme organizatorice, dar exista cumva un trend înainte. Acum, senzația mea este că ne blocăm prin măsuri birocratice luate de persoane care nu se pricep, care au alte specializări și care, pe de altă parte, pun frână dezvoltării profesionale și medicale”, spunea Dindelegan în interviul publicat de Ziar de Cluj. Era opinia unui medic despre funcționarea sistemului, formulată într-un anumit context istoric, dar direcția mesajului era clară: un centru universitar nu poate trăi numai din prestigiul construit de generațiile precedente; trebuie să continue să se dezvolte.
Ani mai târziu, profilul său profesional continuă să lege practica medicală de cercetare și formarea noilor generații. UMF Cluj enumeră astăzi, între domeniile de cercetare ale Disciplinei Chirurgie I, biomaterialele și ingineria tisulară, biomarkerii tumorali, micromediul imun tumoral, chirurgia experimentală, chirurgia reconstructivă, chirurgia minim invazivă, chirurgia colorectală, chirurgia mamară și metastazele hepatice. Disciplina organizează, totodată, cursuri postuniversitare de microchirurgie reconstructivă, chirurgie hepatică și transplant, precum și chirurgie laparoscopică de bază și avansată.
George Dindelegan, continuitatea unei școli de chirurgie care nu poate trăi doar din trecut
Privită în ansamblu, cariera profesorului George-Călin Dindelegan reunește mai multe lumi care, în medicina performantă, nu ar trebui despărțite: chirurgia propriu-zisă, relația cu pacientul, cercetarea, universitatea și responsabilitatea publică. Este medicul care a crescut într-o familie în care chirurgia era deja prezentă, studentul care a căutat experiența internațională la Cambridge și Göteborg, chirurgul care a făcut din patologia sânului unul dintre principalele sale domenii de experiență, cercetătorul implicat în studii oncologice și profesorul care conduce astăzi disciplina celei mai vechi clinici chirurgicale clujene.
Dar poate că una dintre cele mai relevante componente ale profilului său este refuzul de a considera că medicul trebuie să rămână tăcut în fața problemelor instituționale. Scrisoarea deschisă care a atras atenția asupra sa în urmă cu mai bine de un deceniu a pornit tocmai de la această idee: nemulțumirea spusă numai pe coridoarele spitalului nu schimbă nimic.
„M-am «săturat» să comentăm pe la spate, să fim nemulțumiți și să nu facem nimic.”
Este o frază care depășește episodul în care a fost rostită. În fond, medicina universitară se dezvoltă tocmai atunci când generațiile noi nu se mulțumesc să moștenească ceea ce au primit, ci încearcă să ducă lucrurile mai departe. Iar George Dindelegan se află astăzi într-o poziție simbolică pentru această continuitate: profesor și chirurg în Clinica Chirurgie I, instituție în care tradiția chirurgicală clujeană coboară până în secolul al XIX-lea, dar ale cărei domenii actuale de cercetare vorbesc despre biomarkeri tumorali, biotehnologii, chirurgie minim invazivă și inginerie tisulară.
Dincolo de titlurile academice, publicații și funcții, rămâne însă criteriul pe care chirurgul însuși îl pune în centrul profesiei: pacientul. O operație nu este numai o demonstrație de tehnică, iar chirurgul nu este doar mâna care ține instrumentul. Este medicul care gândește cazul, își asumă decizia, operează, urmărește evoluția și, uneori, pleacă acasă fără să poată lăsa problema pacientului în spital.
De aceea, poate cea mai simplă definiție a profesorului George Dindelegan se găsește chiar într-o lecție primită de la un coleg mai vârstnic și pe care a ales să o transmită mai departe: „Așa mă simt cum îmi merg pacienții.”
Sănătate Info este o platformă online apărută din Cluj-Napoca care își propune să prezinte idei și informații sănătoase din și despre medicină.