Spitalele din Cluj sunt aglomerate de pacienții din alte județe. Tișe: „Cazurile grave le trimit la Cluj dar finanțarea spitalului de copii nu interesează alte județe!”

În cadrul unei ședințe recente a Consiliul Județean Cluj, președintele Alin Tișe a abordat pe larg una dintre cele mai sensibile probleme ale județului: supraaglomerarea sistemului medical, în special în zona pediatrică.

Discursul său evidențiază o tensiune structurală profundă: spitalele din Cluj-Napoca funcționează de facto ca unități regionale sau chiar naționale, însă sunt susținute financiar în principal din resurse locale. În acest context, fluxul constant de pacienți din alte județe pune o presiune majoră pe infrastructură, personal și bugete: „Știți oful meu cu spitalele noastre care sunt aglomerate și mă refer aici, în mod special, la spitalul de copii, ca să nu mai vorbesc de adulți, unde clujenii se duc la urgență și ajung să fie luați după 3-4 ore, ceea ce nu mai înseamnă urgență.

Iar în momentul în care se alocă bani de la centru, niciunul dintre mai-marii din județele vecine nu insistă să se aloce bani pentru spitalul de copii, dar la ei tratează superficial pacienții copii și trimit la Cluj cazurile cele mai grave. Nu le trimit pe cele ușoare.

Iar banul nu urmează copilul sau pacientul. Și atunci noi, clujenii, care plătim aici la Casa de Asigurări, vedem că banii noștri se regăsesc în spitale și ajungem să stăm la coadă 4 ore, în timp ce este preluat înainte un alt pacient, copil. Sigur, este bolnav și el, dar este un pacient din alte județe.

Iar când vine vorba de alocarea de bani pentru spitalul de copii, niciodată nu am văzut județele vecine să sară în ajutor, să spună: „Da, domnule, ne uităm pe o statistică și vedem că o mare parte dintre copii vin din Bistrița, Zalău și alte județe sau orașe și suntem de acord ca, din banii de la nivel național, să se aloce o parte pentru spitalul de copii din Cluj.” Pentru că este un spital regional, chiar național.

Și noi trebuie să ne chinuim să găsim soluții financiare ca un singur județ să facă un spital regional sau național, în condițiile în care niciun alt județ nu vrea să contribuie.

Și atunci clujenii se duc și ne înjură: „Cum, domnule, m-am dus la Urgență în Cluj și am stat patru ore la coadă? Ce fel de spital este acesta?” Dar noi niciodată nu vom putea face spitale atât de mari încât să deservească o regiune întreagă doar din banii clujenilor.

Acestea sunt deja entități regionale sau naționale, care trebuie susținute de la bugetul central. Dar nimeni nu pare să aibă o problemă cu asta.

Dacă nu primești copilul sau pacientul, este grav, pentru că nu ai voie să refuzi un bolnav. Clujenii stau la rând și nu pot fi primiți cu prioritate, pentru că nu se poate să fie luați peste alții. Medicii știu că ar încălca jurământul și alte prevederi ale profesiei. Atunci trebuie să ne hotărâm: ne asumăm sau nu?

În prezent avem presiunea unui spital bugetat ca unul local, dar care funcționează ca un spital regional sau național de copii, în care 46% dintre pacienți, în ultimii ani, au fost din alte județe. Aceasta este realitatea.

Și nimeni nu este deranjat de acest lucru. De parcă nu ar conta: „Du-te la Cluj”, din Bistrița, din Sălaj, din Maramureș, de peste tot.

Iar clujenii, pe bună dreptate, sunt nemulțumiți. Dacă nu am primi în județ pacienți – adulți și copii – din alte județe, spitalele noastre ar face față cu brio. Nici nu ar mai trebui să construim altele, ci doar să le reorganizăm după modelul în care funcționează spitalele din Europa.” a declarat Alin Tișe.

Declarația lui Alin Tișe conturează o realitate dificilă: sistemul medical din Cluj funcționează peste capacitate nu din cauza unei organizări defectuoase locale, ci din cauza rolului său extins la nivel regional.

Datele invocate – inclusiv faptul că aproape jumătate dintre pacienții pediatrici provin din alte județe – indică o nevoie clară de reformă la nivel național. În lipsa unei finanțări corelate cu fluxul real de pacienți și a unei contribuții din partea județelor beneficiare, presiunea asupra Clujului va continua să crească.

În acest context, dezbaterea deschisă de președintele Consiliului Județean nu este doar una administrativă, ci una care vizează echitatea sistemului medical din România și modul în care sunt distribuite responsabilitățile între nivelul local și cel central.