Într-un moment în care prea mulți aleg tăcerea confortabilă, Alin Tișe face exact opusul: spune adevărul, frontal și fără menajamente. Iar adevărul este devastator pentru cei aflați la butoanele deciziei centrale: România a pierdut miliarde din PNRR nu din lipsă de proiecte, ci din lipsă de competență și din dispreț față de realitate.
„România a pierdut miliarde din PNRR nu din lipsă de proiecte, ci din lipsă de competență! Nu din lipsă de spitale necesare, ci din dispreț față de realitate.”
În loc să fie finanțate proiecte mature, cu șantiere deschise, constructori în teren și șanse reale de finalizare, Guvernul a ales să elimine din PNRR Spitalul Regional de Pediatric Monobloc și Institutul pentru Transplant Multiorgan. Proiecte vitale. Proiecte posibile. Proiecte care puteau fi terminate. Rezultatul este de o gravitate extremă: „Banii s-au pierdut. Miliarde aruncate. Zero responsabilitate…”
Și, ca într-un manual al cinismului administrativ, aceeași incompetență este astăzi premiată. O nouă listă apare, proiectele sunt mutate într-un alt program de sănătate, cu altă finanțare, dar — „surpriză!” — aceleași spitale sunt din nou eliminate. Fără explicații reale. Fără criterii transparente. Fără rușine.
„În loc să învețe din eșec, repetă greșeala. În loc să corecteze, politizează sănătatea. În loc să pună copiii pe primul loc, pun interesele de partid.”
Aceasta nu mai este o simplă neglijență. „Este decizie politică. Este nedreptate asumată.” Zeci de mii de copii din Transilvania și din întreaga țară sunt condamnați să sufere pentru că Guvernul refuză să finanțeze spitale de care depinde viața lor — nu din motive tehnice, ci din calcule politice meschine.
Mesajul implicit transmis societății este revoltător: să tăcem, să acceptăm, să ne resemnăm. Răspunsul lui Alin Tișe este limpede și necesar:
„Nu! După 20 de ani de responsabilități publice nu pot accepta ca niște incompetenți să se joace cu viața copiilor noștri! Nu pot să tac în fața acestei nedreptăți! Nu vreau să tac!”
Poate cea mai gravă afirmație este cea care ar trebui să îngrijoreze orice om care mai crede în democrație: „Unii m-au atenționat să am grijă că voi fi căutat la dosare, alții să am grijă de copii.” Asta nu este politică. Este presiune. Este intimidare. Este o linie roșie periculoasă.
Și totuși, răspunsul rămâne ferm: „Voi continua, cu toate riscurile, deoarece consider că această cauză este una dreaptă.” Pentru că sănătatea copiilor nu poate fi și nu trebuie să devină „monedă de schimb politic”.
Da, frustrarea este și personală — ani de muncă, eforturi uriașe pentru a aduce aceste proiecte la maturitate. Dar, așa cum spune clar Tișe, miza este mult mai mare: „Frustrarea este, mai ales, pentru copiii care nu au voce. Pentru familiile care așteaptă. Pentru o Românie care merită mai mult decât incompetență reciclată și decizii făcute pe genunchi.”
„Asta nu este reformă. Asta este premierea eșecului. Asta este politică împotriva propriilor cetățeni.”
Alin Tișe nu cere favoruri pentru Cluj. Cere solidaritate regională. Spitalul Pediatric Monobloc este un proiect al Transilvaniei, nu al unui județ. Copiii tratați la Cluj vin din Alba, Bistrița, Maramureș, Sălaj, Bihor și din multe alte județe. „Chiar dacă acesta se va realiza în Cluj, iar clujenii nu sunt votanții lor.”
Adevărul final este unul amar și avertizant: „Abia când spitalul de copii din Cluj nu va mai putea deservi și copiii din alte județe, probabil vor înțelege.”
Până atunci, Alin Tișe face ceea ce puțini mai fac: „Vorbesc. Scriu. Mă opun!” Pentru că tăcerea ar însemna complicitate. Iar complicitatea, în fața unei nedreptăți făcute copiilor, este de neacceptat.
Sănătate Info este o platformă online apărută din Cluj-Napoca care își propune să prezinte idei și informații sănătoase din și despre medicină.