Chirurgul oncolog clujean Dan Eniu, unul dintre cei mai respectați specialiști ai României, vorbește cu luciditate și empatie despre felul în care diagnosticul de cancer schimbă vieți. Experiența sa medicală, dublată de contactul zilnic cu pacienți aflați în situații limită, i-a oferit o perspectivă unică: pentru mulți dintre cei afectați, boala devine un moment de trezire, o redefinire dureroasă, dar necesară, a priorităților.

Potrivit medicului, numeroase cazuri îl fac să constate că „boala i-a făcut pe mulți să își dea seama că trebuie să pună viața pe primul loc”. Această concluzie, spune el, vine din confruntarea directă cu fragilitatea existenței și cu nevoia de a acționa la timp.

La emisiunea realizată de jurnalistul Ionuț Dragotăsc, dr. Dan Eniu a făcut o analiză amplă și profundă asupra modului în care apare boala, cum evoluează și de ce diagnosticul precoce este decisiv. Citatul său, păstrat integral, reprezintă una dintre cele mai clare explicații oferite publicului larg despre complexitatea cancerului: „Nu este neapărat o condamnare, în mod cert, și este cu siguranță o provocare. Problema principală în cancer este momentul diagnosticului. Cancerul are o evoluție de la momentul apariției, care este o întâmplare, o mutație, o schimbare într-o celulă. O singură celulă, în care se întâmplă ceva. Acest ceva, care se numește oncogeneză, carcinogeneză, are un determinism multifactorial. Nu știm exact. Sunt factori genetici importanți.

Asta ce înseamnă? Înseamnă că sunt anumite persoane predispuse printr-o slăbiciune a corpului lor, a genelor, a softului lor. Dar sunt altele la care nu există nici o predispoziție, nici un factor de risc. Este pur și simplu o întâmplare legată de o expunere la carcinogen chimic, la radiații, la stres, la virusuri oncogene. Deci, diverse cauze sau combinații. Are un pic de slăbiciune și un pic de expunere.

Indiferent de toate acestea, poate să nu se întâmple nimic. Poate să fie și agentul carcinogen, poate să fie și partea slabă care ține de corp și să nu se întâmple. Pentru că există mecanisme de control, mecanisme de protecție. Sau se poate întâmpla să fie bolnavă o celulă și automat ea să fie eliminată de către cele care ne vindecă. De aia zic, factorul întâmplare îi spunem noi, joacă un rol important.

Dar, de fapt, e un cumul de factori. Și de la acest moment până la deces, evoluția este tot spre agravare și are o anumită durată. În această durată, la un anumit moment, se pune diagnosticul.

Fie că bolnavul sesizează ceva și cere ajutor, caută pe net, uită am probleme astea ce să fac. Sau merge la medicul de familie sau au mai auzit, sau așa. Sau sunt situații în care bolnavul, pacientul, simte că are ceva, dar neglijează, ascunde, neagă. În primul rând, negarea este. Da, da, da, bun, dar am slăbit din cauza că am vrut să slăbesc. Am ținut regim, sau n-am mâncat nu știu ce sau am lucrat mai mult, sau nu m-am odihnit, sau s-a întâmplat, nu știu ce, sau nu știu ce, fizic, psihic, s-a întâmplat, în fine.

Și atunci vine târziu uneori că nu mai poate. Sau am avut și cazuri în care, iarăși, întâmplarea de care vorbim, care este îngerul nostru păzitor. O doamnă, de exemplu, și a însoțit o prietenă bună la mamografie, ca ea să nu meargă singură. Și atunci, fiind acolo, așteptând, păi zice să nu-mi fac și eu. Hai să-mi fac și eu, dacă toți sunt acolo. Se poate să mă luați peste rând. Da, se poate. Și găsește un cancer mamar de 5 mm, care este absolut vindecabil, curabil cu un gest minim chirurgical.”

Explicațiile lui Dan Eniu scot în evidență un adevăr esențial: cancerul nu este o sentință automată, ci o afecțiune complexă în care momentul diagnosticului joacă un rol crucial. Factorii genetici, expunerea la agenți carcinogeni, stresul, stilul de viață sau pur și simplu hazardul biologic pot contribui la apariția bolii. Totuși, există și un aliat nevăzut — întâmplarea benefică, aceea care poate conduce la depistarea precoce, uneori chiar accidentală, exact când tratamentul este cel mai eficient.

Medicul subliniază și dificultățile psihologice cu care se confruntă mulți pacienți: tendința de a nega simptomele, teama de diagnostic și amânarea consultului medical. De aceea, apelul său la responsabilitate și la control medical preventiv este mai actual ca oricând.

Experiențele povestite exprimă și o învățătură cu impact emoțional: în fața bolii, oamenii redescoperă ce este important — sănătatea, timpul, relațiile, grija față de sine.

Prin mesajul său profund, dr. Dan Eniu reamintește că lupta împotriva cancerului începe cu informarea corectă, continuă cu diagnosticul precoce și se sprijină pe încrederea în medicină, dar și pe curajul fiecărui pacient.