De la operații în frig, la peste 19.000 de intervenții. Florian: „Operez și dacă pacientul are 1% șanse să supraviețuiască!”

Cât valorează 1% atunci când procentul nu mai reprezintă o cifră într-o statistică, ci ultima șansă a unui om de a rămâne în viață? Pentru profesorul Ioan Ștefan Florian, unul dintre numele majore ale neurochirurgiei clujene, răspunsul dat în urmă cu mai bine de un deceniu a rămas unul dintre cele mai puternice rezumate ale felului în care și-a practicat profesia: dacă există o șansă, chiar și infimă, merită încercată. În spatele acestei afirmații nu stă însă doar emoția unui interviu, ci o carieră de peste trei decenii, mii de intervenții asupra creierului și măduvei, cazuri neurochirurgicale dintre cele mai dificile și o școală medicală construită la Cluj în jurul unei specialități în care diferența dintre succes și tragedie poate fi măsurată în milimetri și secunde.

Momentul care a rămas în memoria publicului provine dintr-o ediție din 2014 a emisiunii „Profesioniștii”, realizată de Eugenia Vodă. Discuția ajunsese la una dintre cele mai incomode realități ale chirurgiei: oricât de mare ar fi experiența medicului, există pacienți care nu mai pot fi salvați. Profesorul Florian răspundea fără eroism artificial și fără să pretindă că bisturiul poate învinge întotdeauna limitele biologice: „Ce pot să spun este că fac tot ceea ce depinde de mine ca aleea asta să fie cât mai scurtă. Dar nu întotdeauna depinde de chirurg.”

Replica avea să conducă spre întrebarea esențială. Eugenia Vodă l-a pus în fața unei situații-limită: ce face chirurgul atunci când medicina îi spune că pacientul are aproape toate probabilitățile împotriva lui: „Dacă vine un pacient care are 1% șanse să supraviețuiască, îl operați? Jucați șansa asta? Sau îi spuneți, e 1% hai să n-o jucăm?”

Răspunsul profesorului Florian a venit direct: „Am jucat-o și o joc. Da! Da! Și am pacienți care, după ani și ani de zile există, deși toate datele statistice spuneau că el trebuia să moară.”

Pacientul pentru care familia cumpărase deja hainele de înmormântare

Profesorul Florian a povestit atunci și unul dintre cazurile care explică de ce, pentru un neurochirurg, acel 1% nu este neapărat o cifră de ignorat. Era vorba despre un pacient aflat într-o stare atât de gravă încât familia se pregătise pentru cel mai rău deznodământ. Evoluția a fost însă alta: „Am avut pacient care a fost pregătit și familia era pregătită și, după o lungă perioadă, când l-am externat, pe picioarele lui era îmbrăcat în negru, din cap până în picioare.”

Medicul l-a întrebat de ce era îmbrăcat complet în negru. Răspunsul pacientului avea să transforme cazul într-una dintre acele povești pe care un chirurg le poartă cu el mult timp după ce sala de operație s-a golit: „Îi zic, dar de ce ești îmbrăcat așa, iar el îmi răspunde că n-a avut alte haine, pentru că familia îl pregătise pentru alt drum. Am întors foarte mulți oameni din drum, foarte mulți oameni din drum.”

Povestea este spectaculoasă, dar nu trebuie transformată într-o regulă medicală potrivit căreia orice pacient cu prognostic extrem de rezervat poate sau trebuie operat. În neurochirurgie, indicația depinde de diagnosticul concret, starea pacientului, localizarea leziunii, riscul intervenției și posibilitatea realistă a unui beneficiu. Ceea ce exprimă mărturia profesorului Florian este filosofia profesională pe care acesta și-a asumat-o: atunci când există o indicație medicală și o șansă reală, chiar foarte mică, statistica nu trebuie confundată automat cu sentința.

În spatele replicii despre 1% sunt zeci de ani petrecuți în sala de operație

Dimensiunea activității sale poate fi văzută mai clar din datele instituționale. Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj îl prezintă pe prof. dr. Ioan Ștefan Florian ca medic primar neurochirurg, profesor și șef al Disciplinei de Neurochirurgie la UMF „Iuliu Hațieganu”, precum și șef al Secției de Neurochirurgie. Profilul oficial al clinicii menționează o experiență de peste 30 de ani și peste 17.600 de operații, dintre care peste 4.000 într-un interval de cinci ani. Domeniile sale de competență includ neuro-oncologia, patologia neurovasculară, neurochirurgia pediatrică și chirurgia bazei craniului.

Date publicate ulterior, pe baza CV-ului universitar din 2026, ridică bilanțul carierei la peste 19.500 de intervenții neurochirurgicale, între care aproape 6.000 pentru tumori cerebrale, peste 1.000 pentru anevrisme intracraniene și peste 350 pentru malformații arterio-venoase. Diferența dintre cifre reflectă momente diferite în care au fost actualizate prezentările profesionale.

Articolul care a readus în atenție interviul din 2014 consemna că, la 53 de ani, profesorul ajunsese deja la aproximativ 11.000 de intervenții pe creier și măduvă, iar în 2024 echipa sa ar fi realizat 2.400 de operații.

Mai recent, istoria neurochirurgiei clujene a ajuns într-un punct aproape imposibil de comparat cu începuturile descrise de profesor. În primii ani, Florian a relatat că a operat inclusiv într-o sală în care temperatura cobora la aproximativ patru grade Celsius, că și-a cumpărat instrumentar microchirurgical și că, în lipsa unui microscop, a adus din Canada lupe cu putere mare de mărire. În 2026, aceeași școală clujeană se află în fața mutării într-un Centru Regional de Patologie Vasculo-Cerebrală și Neurochirurgie, investiție de peste 50 de milioane de euro.

Contrastul spune aproape întreaga poveste: de la medicina practicată cu infrastructură sever limitată la un centru specializat de zeci de milioane de euro, în aceeași carieră profesională.

Nu doar chirurg, ci și profesor al generațiilor care vin după el

Activitatea lui Ștefan Florian nu se limitează la numărul intervențiilor. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” îl indică și în prezent drept profesor și conducător de doctorate în domenii complexe ale neurochirurgiei, inclusiv cercetări asupra metastazelor cerebrale și complicațiilor asociate intervențiilor neurochirurgicale.

Cariera sa are și o componentă internațională importantă. Federația Mondială a Societăților de Neurochirurgie îl include în structurile sale, iar o prezentare profesională din 2025 menționează că a deținut funcții în cadrul WFNS, inclusiv conducerea Comitetului pentru Boli și Terapie Cerebrovasculară și poziția de vicepreședinte regional pentru Europa de Est. În 2024, Florian a fost ales pentru a prelua conducerea Societății de Neurochirurgie din Europa de Sud-Est, iar Federația Mondială consemna și acordarea titlului de membru de onoare al Societății Maghiare de Neurochirurgie.

Într-un interviu mai vechi acordat AGERPRES, profesorul vorbea despre rolul internațional al neurochirurgiei nu doar în termeni de prestigiu individual, ci de educație și ridicare a standardelor. Explica atunci că Federația Mondială încearcă să reducă diferențele dintre țări în ceea ce privește pregătirea, educația și dotarea neurochirurgicală.

Această componentă este importantă pentru înțelegerea carierei sale. Un chirurg poate salva pacientul aflat pe masa lui de operație; un profesor care formează alți chirurgi multiplică această capacitate pentru decenii.

Când statistica spune aproape „nu”, iar chirurgul mai vede o posibilitate

Tocmai de aceea, întrebarea despre pacientul cu 1% șanse rămâne atât de puternică la mai bine de un deceniu după interviu. Neurochirurgia nu este o succesiune de miracole, iar prognosticul medical nu poate fi înlocuit de optimism. Există boli și traumatisme în fața cărora nici experiența, nici tehnologia și nici curajul chirurgului nu pot schimba deznodământul.

Profesorul Florian nu spunea contrariul. Din contră, precizarea sa „nu întotdeauna depinde de chirurg” trasează exact această limită.

Dar între certitudinea imposibilității și probabilitatea foarte mică există uneori o zonă în care medicul trebuie să decidă dacă încearcă. Pentru Florian, răspunsul exprimat atunci a fost fără echivoc: „Am jucat-o și o joc.”

După zeci de ani de neurochirurgie și mii de pacienți, poate că imaginea cea mai puternică a acestei filozofii profesionale nu este nici măcar cea din sala de operație. Este imaginea pacientului despre care familia credea că nu se va mai întoarce acasă, ieșind din spital pe propriile picioare, îmbrăcat în hainele negre cumpărate pentru cu totul alt drum.

Iar replica profesorului Ștefan Florian rămâne, poate, cea mai simplă concluzie pentru o carieră petrecută la limita dintre prognostic și speranță: „Am întors foarte mulți oameni din drum, foarte mulți oameni din drum.”

Loading

Separator image Posted in Știri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *