Partea II – Pentru a citi partea I, click aici!
În loc de prefață:
„Nu contează cine ești, cât de educat ești sau ce titluri porți, câți sunt de partea ta, și cu atât mai puțin câte studii ai publicat; dacă ce ai prezis nu se confirmă în realitate, ipoteza ta e greșită. Punct” Richard Feynman
Sau mai simplu spus, un neadevăr, chiar crezut de șapte miliarde de oameni, rămâne tot o minciună!
Înapoi la ipoteza colesterol.
Ne amintim din primul episod că molecula de colesterol (C46H27O) constituie materie primă fără înlocuitor, pentru producția multor altor molecule, pentru multe funcții de construcții și reparații celulare în organism. Că ne putem lua colesterol din alimente (de ex. Un ou mediu conține 75 mg colesterol) și că ficatul produce intern din alte substraturi (carbohidrați, grăsimi, proteine – vezi ciclul Krebbs) între 2000 și 4000 de mg zilnic. Deci avem o ecuație cu multe variabile necunoscute , toate înainte de semnul egal (cererea) și un rezultat cu câteva variabile (măsurabile = colesterol total, LDL, HDL, VLDL) după semnul egal (oferta ce rezultă). Dogma convențională, observând anumite asociații, puțin solide dealtfel, între bolile cardiovasculare și dislipidemie în general, a decis speculativ că suntem de fapt în prezența unor cauzații și a stabilit arbitrar niște niveluri (maxim/minim) acceptabile ale variabilelor din rezultat și fără să-i pese de multiplele variabile din cererea de colesterol și ce se poate întâmpla dacă această cerere nu-și poate găsi oferta decât parțial.
Pentru cei tari la matematică: Cât ar face Permutări de 10 luate câte 5? Ei, precis cam atâtea interacțiuni posibile ar fi într-o astfel de ecuație, pe care ar trebui să le cunoaștem pe toate în amănunt înainte de a ne decide ce și cât anume e colesterol rău și cât bun. Doritori?
Și promiteam că o să încercăm să analizăm cum s-a ajuns la aceste bălării pseudo-științifice dar extrem de profitabile, prin care volens-nolens, ia Grigore statina că ai LDL peste 150 mg/dl sau elimină Savetă untura din tigaie și dă-i la greu cu uleiul de foarea soarelui (că vorba aia, nu e saturat ci e polinesaturat, bogat în acid linoleic, deci sănătos pentru inimă, nu-i așa?).
Puțină răbdare, vom încerca să aflăm împreună, iar pentru asta va trebui să facem apel, chiar dacă nu ne prea place, la puțină istorie.
Anii 1950 au adus în SUA, din bun senin se părea, un val uriaș de atacuri de cord la categoria bărbaților de vârstă mijlocie, de 40-50 de ani, o adevărată epidemie. Autoritățile guvernamentale doar luau notă de cifrele statistice iar experții lor în sănătate publică ridicau din umeri neputincioși. E clar că oamenii au devenit brusc leneși, gurmanzi și consumatori de tone de carne, grăsimi animale, lactate și ouă, ce altceva ar putea fi?
Mică paranteză: Concluzia mea personală – și mi-o asum ca ipoteză personală și poate o idee speculativă (ca mai toate ipotezele) – că valul nu era de loc picat din cer, și o urmare a dietei occidentale în vigoare în acel moment din timp în America. Era cel mai probabil o urmare directă a celor 5 ani de război (1940-45), în care sute de mii de militari americani (bărbați în majoritatea covârșitoare) s-au hrănit aproape în exclusivitate cu rații militare compuse mai ales din alimente procesate, biscuiți, paste, etc (bogate în tripleta toxică = zahăr, făinoase și uleiuri rafinate) plus ceva conserve.
Cel care a decis compoziția acestor rații (numite rațiile- K, ghiciți de unde oare numele?) a fost un fiziolog american (cu specializări în oceanografie și fiziologia peștilor) pe nume Ancel Keys! Rețineți bine acest nume, îl vom reîntâlni!
În 1955, președintele american D.D. Eisenhower face și el un infarct miocardic masiv dar nefatal, iar asta a dat o importanță și urgență și mai mare cercetărilor pentru descoperirea unui vinovat și înlăturarea lui.
Au fost alocate fonduri uriașe, au fost trasate directive și obiective ca de obicei. Chestii la care guvernele sunt foarte bune!
Surpriză, surpriză, cine avea să devină autorul Studiului (de tip epidemilogic/observațional, deci ipso facto imprecis) așa zis al Celor Șapte Țări care l-a făcut autorul Ipotezei Inimă – Colesterol (sau inimă – grăsimi saturate), conducătorul Experimentului Coronarian Minessota și inventatorul așa zisei Diete Mediteraneene (ce nu există de fapt). Ați ghicit! Exact Ancel Keys!
Prin natura limitată ca lungime a articolului nu voi putea intra în detalii, dar pentru cei interesați, pe unele dintre ele le găsiți, gratuit pe internet, minus înterpretarea.
Pe scurt, Keys a primit fonduri uriașe pentru cercetările în vederea descoperirii vinovatului pentru valul uriaș de infarcturi mocardice și decese la bărbații americani de vârstă mijlocie (rețineți, NU și la femei și NICI la cei de vârstă înaintată!).
Ce a făcut el? A proiectat și pus în execuție primul mare studiu epidemiologic/observațional cu subiecți din mai multe țări. Între 1958 și 1964 el călătorit în jurul lumii și a compilat, cu cooperarea unor voluntari locali, date statistice pe mari cohorte de populație prin utilizarea unor chestionare de frecveță alimentară. A urmat compararea acestora cu statisticile guvernamentale privind bolile coronariene și cardiovasculare, numărul de infarcturi și de decese cauzate de acestea la populațiile respective pe parcursul perioadei de urmărie, în general câțiva ani.
Urmate logic, de interpretarea bazelor de date adunate pentru a trage concluzii și a implementa politici alimentare și/sau farmacologice care să ajute la reducerea morbidității și mortalității cardiovasculare. Toate bune și frumoase, sună bine nu-i așa?
Dar stați, nu vă pripiți! Apar mici inconveniențe.
1. Rezultatele chestionarelor sunt extrem de imprecise. Cine își amintește precis câte porții de carne roșie a consumat săptămânal în ultimii 5 ani de exemplu? Din astfel de întrebări e compus un chestionar de frecvență alimentară. Mulți au uitat și ce au mâncat în urmă cu 3 zile!
2. Rezultatele sunt grosolan manipulate. Bazele de date sunt adunate din 22 de țări, dar Keys a elimnat 15 dintre ele. De ce anume ar face asta? Simplu, pentru că nu-i confirmau ipoteza de lucru (bolile cardiovasdculare se datorează consumului excesiv de colesterol și grăsimi saturate) și le-a folosit doar pe cele care reflectau o corelație foarte strânsă între consumul de colesterol/grăsimi saturate și mortaliatea cardiovasculară, recte, ipoteza lui originară.
3. Iar într-o epocă în care tehnica medicală de laborator era încă în fașă (nu se cunoșteau încă tipurile de lipoproteine) iar metabolismul grăsimilor era încă slab înțeles, s-a descoperit, la necropsii, că plăcile aterosclerotice conțin – printre altele – și destul de mult colesterol. Deci legăturile de asociație puteau ușor fi confundate cu cele de cauzație, iar în opinia personală a cercetătorului principal acestea erau: Colesterol+grăsimi saturate în alimentație – Colesterol în circulație – Colesterol în placa aterosclerotică – Infarct miocardic. Simplu nu-i așa?
Mai rămânea doar să (descoperim) datele din teren care să confirme ipoteza cea sexy pe care să o prezentăm guvernului care întotdeauna e prezent și gata să ne ajute!
Cele 7 țări sunt: SUA, Japonia, Finlanda, Yugoslavia, Olanda, Grecia și Italia. S-a constatat pe baza chestionarelor că grecii, italienii și yugoslavii consumă relativ puțin colesterol și grăsimi saturate, au niveluri scăzute de colesterol seric (în circulație) și au pe cale de consecință rate scăzute de mortalitate cardiovasculară, iar americanii, la polul opus, cel mai mare consum, pe o dietă de tip occidental, rate extrem de ridicate. Quod erat demonstrandum! Obeictivul a fost atins!
Kaboom, Nașterea Ipotezei Colesterol. Demonizăm politic colesterolul și grăsimile saturate, reducem consumul lor la minimum și le înlocuim cu uleiuri polinesaturate vegetale și cât mai multe alimente pe bază de făinoase integrale, sănătoase pentru inimă. Asta sub două forme: 1. De recomandare – vezi ghidurile dietetice americane, și ulterior din toată lumea, începând cu anii 70, și 2. Prin schimbarea fundamentală a compoziției dietei celor instituționalizați: armata, școli, spitale, internate, închisori, și nu-i așa? problema noastră e rezolvată!
Cam în aceeași perioadă, mai precis în 1972, John Yudkin, un medic și cercetărtor btitanic în domeniu publica „Pure, White and Deadly”, o carte în care sintetiza concluziile cercetărilot proprii de decenii din același domeniu, carte în care se demonstrează că NU colesterolul (seric sau alimentar) și nici grăsimile (animale) saturate nu sunt vinovate de explozia bolilor cardiovasculare, ci nimeni altul decât zahărul consumat în exces. Aici am rezervele mele personale, parțial adevărat, dar vom analiza subiectul cu altă ocazie.
Dar nașpa, era deja prea târziu! Adepții și susținătorii (politici, din finanțe, farmaceutică și agricultură) ipotezei lucrative și nu-i așa? atât de logice a lui Keys (mănânci colesterol și grăsimi saturate = se înfundă arterele, la fel ca și tubul de evacuare de sub chiuveta din bucătărie) n-au mai putut fi convinși. Yudkin a fost ridiculizat, discreditat și marginalizat iar ipoteza sa trecută într-un con de umbră pentru câteva zeci de ani.
În 1968, cam la 10 ani de la declanșarea și 2 ani de la publicarea primelor rezultate ale Studiului Celor Șapte Țări, Ancel Keys iniția, îmreună cu Ivan Frantz un mare experiment controlat randomizat numit „Minessota Coronary Experiment” cu 9000 de subiecți, în care, la grupul de intervenție, grăsimile saturate(animale) din dietă le erau înlocuite cu alimente bogate natural sau îmbogățite în acid linoleic, polinesaturat, de origine vegetală. Studiu ce se încheie în 1973.
Și care studiu, prin natura lui, pe subiecți instituționalizați ce nu pot opta în ceea ce privește dieta, cu grup de intervenție și grup de control, randomizat și dublu orb, este standardul de aur în materie de cercetare științifică în nutriție.
Rezultatele studiului? Care grup a făcut mai multe infarcturi, cancer și alte boli și care a supraviețuit mai mult ne vom întreba?
Surprize, surprize din nou! Acestea au fost făcute cumva uitate și nu au fost publicate decât 43 de ani mai târziu, în 2016 (la 12 ani de la moartea lui Keys) și asta nu mulțumită celor ce au proiectat și pus în execuție studiul, Nope!
Găinării la nivel strategic. Am cheltuit niște multe milioane din banii contribuabililor să facem un studiu șmecher prin care să-l ajutăm să fie mai sănătos. Ghinion! Rezultatele sunt exact pe dos decât ne așteptam noi! Ce să facem noi oare ca să nu fim discreditați?
Simplu ne facem că plouă, aruncăm baza de date colectată într-un beci și voila, nimeni nu suferă, toată lumea e mulțumită și fericită pe mai departe. Mai ales marii jucători, care produc pastiluțe și junk-food sărac în nutrienți și plin de toxine naturale și chimice. Pentru că interesele noastre, ale plevei există doar în declarațiile sforăitoare ale politicienilor și ((experților)) lor! Dar vorbesc frumos și convingător și mergem și punem ștampiluța!
Șansa a venit de unde nu ne așteptam. Un tânăr doctorand pasionat și mers pe firul poveștii și într-un final a descoperit în 2013, depozitate în pivnița casei lui Frantz, materialele ce conțineau uriașa bază de date brute/neprelucrate ale experimentului. După 3 ani de analiză, concluziile au fost publicate într-un articol numit: O re-evaluare a ipotezei colesterol. Analiza datelor recuperate din „Minessota Coronary Experiment”
Rezultate:
1. Nivelul colesterolului seric a scăzut într-adevăr la subiecții grupului de intervenție (cei care au consumat grăsimi polinesaturate în locul celor saturate).
2. Nu s-a constatat nici un beneficiu în materie de mortalitate totală la grupul de intervenție
3. Pentru fiecare reducere cu 30 mg/dl în nivelul colesterolului seric s-a observat o CREȘTERE cu 22% a riscului de moarte.
4. La grupul de intervenție nu s-a constatat nici un beneficiu asupra aterosclerozei coronariene sau infarctului miocardic.
5. În meta-analize, intervențiile pentru scăderea colesterolului nu au demonstrat nici un beneficiu asupra mortalității cardiovasculare sau totale.
Concluzii: Dovezile existente – la care se adaugă, cu mare întârziere, cele adunate în Experimentul Coronarian Minessota – indică faptul că înlocuirea grăsimilor saturate cu acid gras polinesaturat linoleic duce într-adevăr la scăderea colesterolului seric dar NU SPRIJINĂ ipoteza că aceasta ar duce și la scăderea riscului de moarte prin boală cardiacă coronariană sau din orice cauză.
Concluzii pe românește: Creștem aportul alimentar de uleiuri vegetale polinesaturate – > Nivelul colesterolului din circulație scade –> Kaboom, riscul de moarte crește!
Cam lungă lectura și nu tocmai facilă pentru neavizați, sper că ați avut răbdarea s-o duceți până la capăt, n-o să vă pară rău. Aflăm astfel, în detaliu, rând pe rând, că ne-au mințit și continuă să ne mintă cu cea mai deșănțată nerușinare! Și doar așa vom fi motivați să luăm măsuri, care de multe ori, vom observa cu nu puțină surprindere, vor fi exact opusul a ceea ce ne spun ei.
În episodul următor, noi date și fapte despre molecula problemă colesterol (produsă amplu de propriul ficat cu intenția de a ne provoca un infarct miocardic, cum și de ce crește și scade, de ce continuă dogma să-l demonizeze (nu cel alimentar, cel seric) și să ni-l scadă cu orice preț. Ce efecte negative are această scădere artificială și forțată asupra stării noastre de sănătate generală și dacă și ce beneficii ar putea avea. Și cum sunt utilizate statistica și noțiunea de risc relativ pentru a ne convinge că ultimele sunt multe iar primele puține, rare și insignifiante.
Până atunci, multă sănătate și rămâneți pe frecvențele RadioNutrițiaLiberă!